Regele abdică, ciuma roșie profită

Ce ironie a istoriei ce se întâmplă astăzi cu poporul român! Exact acum În preajma centenarului și exact acum când țara se află în doliu național după moartea ultimului rege al țării. Ce destin tragic are acest rege încât mă întreb... cu ce a greșit în fața universului? ce faptă regretabilă a comis încât să merite ce i s-a întâmplat și ce se întâmplă chiar astăzi, înainte de îngroparea trupului său neînsuflețit? Pare că odată cu regele se îngroapă și tot ce a mai rămas onest și incoruptibil în țara asta. Parcă de data asta regele ar abdica pentru ultima oară, însă nu în fața lui Ghiorghiu-Dej ci în fața lui Dragnea. Acum nu mai abdică forțat de regimul comunist impus din afara țării, nu mai există amenințarea tancurilor rusești, nu mai exista un Groza care să-l îngrozească pe rege amenințându-l cu un revolver să cedeze țara comuniștilor, acum abdică de la viață în urma unei lupte chinuitoare cu o boală necruțătoare . Ce coincidență nefastă că în această ultimă luptă mor odată cu regele: toate valorile europene în care credeam, statul de drept, reperele noastre de verticalitate și moralitate, speranța la o viață mai bună în interiorul familiei europene... De ce și primele zile de la moarte îi sunt tot tragice. Cum ar reacționa regele dacă ar afla ce se întâmplă acum în parlamentul României? Dacă ar afla că legile justiției sunt mutilate după placul infractorilor? Dar vina cea de pe urmă tot a noastră rămâne... Cine i-a votat iarna trecută pe lupi paznici la oi? Noi le-am dat putere infractorilor să facă legi. Unii dintre noi nu s-au prezentat la vot, poate că acesta este costul neimplicării și lehamitei de care am dat dovadă atunci. Poate doar așa, după pierderea lor, vom înțelege cât de importante sunt valorile democrației. Dumnezeu să-l odihnească pe Rege... Dumnezeu să ne ierte pe noi...

Obosiți și înfrânți

  Așa mă simt și eu și cred că așa se simt majoritatea cetățenilor și a organizațiilor civice din țară după ultimile măsuri luate de majoritatea parlamentară. Obosiți după toată lupta de convingere pe care am dus-o în încercarea de a demonstra că ultimele legi votate(schimbarea legilor justiției) sunt nocive pentru țară și după toată agitația și toate măsurile luate în semn de protest împreună cu cetățenii onești ai societății...  toate pentru că așa am crezut noi că e mai bine pentru țară, și încă mai credem că am încercat, din păcate fără a reuși, să evităm un dezastru. Și înfrânți pentru că, deși am demonstrat prin toate mijloacele pe care le-am avut la dispoziție că ce se încearcă e profund greșit, am fost permanent ignorați. Cum poate o majoritate parlamentară să acționeze împotriva unei majorități civile covârșitoare? Cum se poate sub legitimitatea unor alegeri electorale câștigate să se hotărască legi împotriva intereselor societății?  Este o tiranie a majorității (parlamentare)? Sunt oare legile țării justificate după alte interese decât cel al binelui societății? Și dacă e așa care sunt acele interese? Ce se urmărește de fapt este binele unui anumit grup? Cum se poziționează acel grup in raport cu interesele noastre? Sunt cateva întrebări la care fiecare dintre noi (cetățenii acestei țări) ar trebui să răspundă, pentru că, din nefericire, ne aflăm iar într-un moment critic pentru țară, suntem iar în situația de a cere socoteală celor pe care i-am ales să ne reprezinte.

Mustache măcelarul și statul (de) drept

Cartea I. către români justițiari:
(apărătorii de pre urmă ai neamului și ai statului de drept)

Ridicarea la cârmuirea țării a nevrednicului Mustache

   Ajunsa țările românești în preajma centenarului când un alt chesăgiu prădaș se ridică la conducere încercând a călări țara cu silnicie* (în limbaj modern a se treduce: fără a o scoate în prealabil la o cafea).  Era chiar Mustache măcelarul, ajuns acum cârmuitor suprem al  adunării ocnașilor. În trecutu fosta simplu găinar de Teleorman fără pretinții dar de îndată ce ajunsa în vârful capului țării, precum paduchele, se prinse acolo cu strășnicie de un smoc de păr și nu s-a mai clintit oricât a încercat țara a scăpa de dânsul.

Live Long And Protest

Colecție de fotografii, culese din toată țara:

Modelul românesc, sămânța europeană a binelui

Mișcarea românească anticorupţie a inspirat multe popoare aflate în situații similare, cel mai recent exemplu fiind cel al protestelor din Slovacia. Pe lângă admirația pentru poporul român, multe națiuni europene au preluat lecția civică românească:
"The idea to protest came about spontaneously during a phone conversation between two secondary school students, Karolína Farská and Dávid Straka, and, as they claim, was inspired by a wave of massive anti-corruption protests in Romania earlier this year..."
http://www.euronews.com/2017/04/18/students-against-corruption-in-slovakia?utm_campaign=Echobox&utm_medium=Social&utm_source=Facebook#link_time=1492591163

O imagine cât o mie de cuvinte, autostrada interzisă

Un om care luptă pentru drepturile și pentru repartiția corectă a investițiilor în regiunea din care provine ( care după cum se vede în imagine a fost foarte mult neglijată financiar) se numește un bun cetățean:

Dar după cum vedeți în următoarea imagine problema este una sistemică. În această ultimă perspectivă situația pare mult mai gravă decât o vedeam până acum:

Anticipația dezastrului

Cum am anticipat dezastrul: mă aflam într-o zi calmă, monotonă, lipsită parcă de voință și de chemare către orice tip de activitate. Peste societatea românească domnea un somn născător de monștri, căci nu doar somnul rațiunii ci și somnul voinței civice naște monștri (așa cum am realizat cu toții pe urmă, treziți parcă de un șoc care ne-a spart bula noastră socială și ne-a expus dezastrului continuu). Mă aflam deci pe data de 10 Decembrie 2016, cu o zi  înaintea alegerilor parlamentare.. Cu o lună înainte avusesem un vis ciudat, eram într-un supermarket și chiar atunci am aflat că PSD-ul a câștigat alegerile cu o majoritate zdrobitoare, nu  mai țin minte cum dar știu că vestea asta chiar și în vis ma întristat până la înfuriere (eu fiiind de obicei foarte calm), am început să dărâm rafturile din supermarket cu o furie de nestăpânit, nimic nu mă putea calma, nu înțelegeam de ce și cum este cu putința să ne alegem reprezentanții cu cele mai nereprezentative prestații sociale și din cele mai nocive medii politice. Și acum mă întreb cum este cu putință sinuciderea socială? cum poate o societate imatură să-și compromită parcursul european alegându-și liderii care le fac promisiuni oricum nerealizabile? Cum este să votezi cu stomacul? Suntem oare un popor de vrăbii care visează mălai?

Am intrat repede pe Fb sperând să-mi trezesc cât mai mulți dintre prieteni din starea de lehamite, indiferență și din dezamăgirea (față de orice eveniment legat de politică) pe care o afișau pentru a-și motiva absența din viața civică a societății. Și am început să postez, iată câteva dintre postările cu care încercam să previn dezastrul: