Cum am anticipat dezastrul: mă aflam într-o zi calmă, monotonă, lipsită parcă de voință și de chemare către orice tip de activitate. Peste societatea românească domnea un somn născător de monștri, căci nu doar somnul rațiunii ci și somnul voinței civice naște monștri (așa cum am realizat cu toții pe urmă, treziți parcă de un șoc care ne-a spart bula noastră socială și ne-a expus dezastrului continuu). Mă aflam deci pe data de 10 Decembrie 2016, cu o zi înaintea alegerilor parlamentare.. Cu o lună înainte avusesem un vis ciudat, eram într-un supermarket și chiar atunci am aflat că PSD-ul a câștigat alegerile cu o majoritate zdrobitoare, nu mai țin minte cum dar știu că vestea asta chiar și în vis ma întristat până la înfuriere (eu fiiind de obicei foarte calm), am început să dărâm rafturile din supermarket cu o furie de nestăpânit, nimic nu mă putea calma, nu înțelegeam de ce și cum este cu putința să ne alegem reprezentanții cu cele mai nereprezentative prestații sociale și din cele mai nocive medii politice. Și acum mă întreb cum este cu putință sinuciderea socială? cum poate o societate imatură să-și compromită parcursul european alegându-și liderii care le fac promisiuni oricum nerealizabile? Cum este să votezi cu stomacul? Suntem oare un popor de vrăbii care visează mălai?
Am intrat repede pe Fb sperând să-mi trezesc cât mai mulți dintre prieteni din starea de lehamite, indiferență și din dezamăgirea (față de orice eveniment legat de politică) pe care o afișau pentru a-și motiva absența din viața civică a societății. Și am început să postez, iată câteva dintre postările cu care încercam să previn dezastrul:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu